Instalatii electrice interioare
La proiectarea si executarea instalatiilor electrice interioare pentru iluminat normal si
prize se va tine seama de urmatoarele aspecte:
- circuitele pentru iluminat vor fi separate de circuitele de prize;
- se admit doze centralizate comune pentru circuitele de iluminat, prize, comenzisi
semnalizari numai daca aceste circuite functioneaza la aceeiasi tensiune;
- se prevad circuite monofazate de iluminat pentru o putere totala instalata de maxim 3
kW si circuite trifazate pentru o putere totala instalata de maxim 8 kW;
- numarul total de corpuri de iluminat pe faza nu va depasi 30;
- aparatele de conectare folosite pentru circuitele electrice ale lampilor fluorescente vor
avea un curent nominal de minim 10 A.
- corpurile de alimentat se vor alimenta intre faza si nul; la partea filetata a duliei lampii
se va lega conducta nul, iar la borna de interior a duliei se va lega conducta de faza trecuta
prin intrerupator;
- circuitele pentru prizele de utilizare generala vor fi incarcate cu maxim 15 prize simple
sau duble;
- intrerupatoarele, comutatoarele si butoanele pentru iluminat se vor lega numai pe
conducte de faza; inaltimea de montare va fi de 1,5 m de la nivelul pardoselii finite;
- prizele se vor monta la urmatoarele inaltimide la pardoseala finita:
a) la 1,2 m in incaperi pentru bai, grupuri sanitare;
b) peste 0,2 m in alte incaperi.
Intreruptoarele, comutatoarele si prizele se vor monta la minim 0,8 m de la elementele
metalice in legatura cu pamantul.
Corpurile de iluminat de orice tip vor fi alimentate numai intre faza si nul.
Dimensionarea circuitelor si coloanelor de iluminat si forta
Scop: alegerea in mod optim a sectiunii conductoarelor, a aparatelor de conectare si a celor de protectie astfel incat sa se satisfaca conditiile de stabilitate termica in regim permanent si de scurta durata la pornire, a receptorului sau grupului de receptoare electrice care trebuie alimentate.
Pasul 1. Curentul de calcul
- circuit receptor
unde
Ic - curentul de calcul
kI - coeficient de incarcare
PN - puterea nominala
h - randamentul
cosj - factorul de putere
U ' = Uf tensiunea de faza pentru receptoare monofazate
U ' = Ul tensiunea de linie pentru receptoarele bifazate
pentru receptoare trifazate
- circuit utilaj (trifazat)
unde
Pc - puterea ceruta
suma puterilor instalate pentru fiecare circuit afectate de coeficientul de cerere
Pasul 2. Curentul de pornire
IN - curentul nominal al motorului
Kp = 5 - 8 pentru motoare asincrone cu pornire directa
Kp = 1,7 - 2,7 pentru motoare cu pornire stea - triunghi
Kp = 1,1 - 1,3 pentru motoare cu pornire reostatica
Pasul 3. Curentul de varf
Ipmax - curentul de pornire al celui mai mare motor (receptor)
- suma curentilor de calcul mai putin circuitul cu Ipmax
Pasul 4. Alegerea sectiunii conductoarelor
curentul maxim admisibil al conductorului sa fie mai mare sau egal cu curentul de calcul si din tabelul 1 rezulta sectiunea conductorului.
Se verifica sectiunea conductorului (s) in regim de scurta durata la pornire:
jmaxadm=20 A/mm2 pentru conductoare din Al
jmaxadm=35 A/mm2 pentru conductoare din Cu
Tabelul 1
Sectiunea conductorului [mm2]
|
Ima [A] pentru cablu cu conductoare din :
|
Cu
|
Al
|
0,5
|
12
|
-
|
0,75
|
14
|
-
|
1
|
16
|
-
|
1,5
|
20
|
-
|
2,5
|
28
|
18
|
4
|
36
|
25
|
6
|
45
|
35
|
10
|
60
|
48
|
16
|
80
|
64
|
25
|
105
|
90
|
35
|
130
|
110
|
50
|
160
|
135
|
70
|
200
|
170
|
95
|
230
|
200
|
Pasul 5. Alegerea dispozitivelor de protectie
Solutia clasica este protectia la suprasarcina cu relee termice si la scurtcircuit cu sigurante fuzibile. Aceasta solutie se practica inca pe scara larga dar sunt si alte sisteme de protectie , electronice, presetabile, mult mai eficiente . Regulile dupa care se seteaza valorile acestor dispozitive sunt tot ca la cele clasice.
- La suprasarcina - relee termice-
IrT = IN
- La scurtcircuit - sigurante fuzibile-
INf >= Iv
- Verificarea (care asigura protectia coloanei sau circuitului)
INf <= 3 Imax adm = 3 jmax adm s
Pasul 6. Verificarea caderii de tensiune
Valorile caderilor de tensiune, in regim normal de functionare, fata de tensiunea nominala a retelei, trebuie sa fie de cel mult:
- cand alimentarea consumatorului se face din cofretul de bransament de joasa tensiune
- 3% pentru receptoarele din instalatiile de lumina
- 5% pentru restul receptoarelor
- cand alimentarea consumatorului se face din transformatorul sau centrala proprie
- 8% pentru receptoarele din instalatiile de lumina
- 10% pentru restul receptoarelor
- caderea de tensiune la pornire: max 12%
unde:
[1/Wm] conductivitatea conductoarelor alese
Un [V] tensiunea de linie nominala
Pk [W] puterea transportata pe tronsonul k
lk [m] lungimea tronsonului k
sk [m2] sectiunea conductorului de faza pe tronsonul k
1. Trasarea pe perete a locului viitoarei instalatii electrice cu stabilirea locurilor de intrerupator, priza, doze de ramificatie, etc.
Se stabilesc locurile pentru prize, intrerupatoare, corpuri de iluminat, tabloul general, in functie de preferintele proprietarului si respectind regulile de montare ale acestora, sau se respecta proiectul existent.
Tuburile si tevile se instaleaza pe trasee verticale si/sau orizontale. Nu se admit trasee oblice decat in cazuri speciale (ex. casa scarilor).
2. Executarea trecerilor prin pereti.
Se realizeaza prin perforarea acestora cu ajutorul unui burghiu cu diametrul mai mare sau egal cu cel al tubului PVC de trecere. Daca peretele este din caramida sau alte materiale nu foarte dure, se poate folosi o teava crenelata si ciocanul
3. Realizarea coturilor din PVC (daca este cazul).
La instalatiile aparente se recomanda folosirea coturilor din PVC, care pot fi realizate din bucati de tub PVC prin incalzire cu o lampa cu gaz sau cu benzina si, cu oarecare indemanare, se curbeaza la unghiul dorit. Se realizeaza mufarea pieselor (tronsoane de tuburi si coturi) prin acelasi procedeu de incalzire si modelare.
La celelalte tipuri de instalatii se pot folosi tuburi flexibile atat pentru realizarea coturilor cit si pentru realizarea traseelor drepte.
4. Practicarea canalelor pentru circuite si a locurilor pentru doze (de ramificatie si de aparat) in tencuiala.
Se realizeaza in modul clasic cu dalta si ciocanul, respectand dimensiunile tuburilor si dozelor.
De asemenea se pot realiza folosind unelte mai evoluate; polizor unghiular, masina de gaurit cu percutie, freze speciale etc.
5. Montarea sectiunilor de tub, cu conductoarele introduse, a dozelor si fixarea lor.
1. Se masoara traseul care urmeaza a fi executat (intre doze), pe canalul din tencuiala.
2. Se sectioneaza din tubul flexibil o bucata de lungime determinata la punctul 1 sau se construieste acea sectiune din tub PVC si coturi PVC (daca este cazul).
3. Se introduc conductoarele (in numar corespunzator) de lungime egala cu cea a tubului plus 20 cm la fiecare capat.
4. Se fixeaza aceste tuburi in canalul dintre cele doua doze cu ajutorul unor prize din gips.
5. Se fixeaza dozele in locasurile din tencuiala tot cu gips. Capetele tubului trebuie saajunga pana in doza (pentru ca inlocuirea ulterioara a conductoarelor sa se faca cu usurinta).
6. Realizarea legaturilor in dozele de ramificatie.
1. Se scurteaza toate conductoarele la 15 - 20 cm astfel incat sa fie egale.
2. Se dezizoleaza toate conductoarele pe o portiune de 5 - 6 cm, avand grija sa nu se ciupeasca conductorul.
3. Se realizeaza legaturile prin rasucirea cu patentul a celor 2,3 max 4 conductoare (din Cu) care urmeaza sa faca contact electric.
Legaturile se pot executa cu ajutorul clemelor de legatura.
Legaturile pentru imbinari sau derivatii intre conductoarele din cupru se fac prin rasucire si matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule speciale. Legaturile conductoarelor din cupru executate prin rasucire si matisare trebuie sa aiba minim 10 spire, o lungime a legaturii egala cu 10 ori diametrul conductorului dar de cel putin 2 cm si se cositoresc.
Legaturile pentru imbinari sau derivatii intre conductoarele din aluminiu se fac prin cleme speciale cu suprafete de strangere striate si elemente elastice. Se interzice executarea legaturilor electrice prin simpla rasucire.
Legaturile intre conductoare de cupru si conductoare de aluminiu se fac prin cleme speciale (cupal).
In ambele cazuri trebuie sa se realizeze un contact electric bun cu o rezistenta electrica de contact cat mai mica, astfel incat sa se evite incalzirea acestora in sarcina.
In capitolul scheme utile sunt prezentate cele mai reprezentative situatii particulare ale unei instalatii electrice si conexiunile necesare.
4. Se formeaza capetele (se taie drept) si se izoleaza cu doua straturi de banda de izolat (daca nu se folosesc cleme).
7. Montarea aparatelor si receptoarelor (intrerupatoare, prize, corpuri de iluminat, tablou general etc.)
Aparatele de obicei au borne de legatura.
1. La cele cu doua borne (intrerupator simplu, priza fara contact de protectie, lustra simpla etc.) ; doua borne - doua fire - fara comentarii.
2. La aparatele cu trei borne
- la prize cu contact de protectie acesta se leaga la conductorul de protectie (impamantare) al instalatiei care este de culoare verde-galben. Celelalte doua borne (asezate simetric) se vor conecta la firul de faza si respectiv de nul.
- la intrerupatoare duble, lustre cu comanda dubla, etc. trebuie identificata borna comuna (cu ohmetrul) dupa care se conecteaza ca in schema.
Prinderea aparatelor si a receptoarelor trebuie sa fie realizata corespunzator folosindu-se dispozitivele de prindere aflate in dotarea fiecarui aparat.
Se monteaza toate capacele si aparatorile de protectie.
Executarea legaturilor la tablourile electrice
si priza de pamant
Aceste lucrari se fac dupa ce toate receptoarele electrice au fost montate. Executarea legaturilor electrice la tablouri consta in pregatirea capetelor conductelor si apoi conectarea lor la sirul de cleme.
Cu conductele parcurse de curenti pana la 100 A se procedeaza astfel : se dezizoleaza conductoarele pe 1– 1,5 cm, se curata de stratul de oxid, se cositorec prin introducerea in cositor topit, se introduce pe conductor un tub varnis (de acelasi diametru) de 1,5– 2,5cm, se executa conexiunea in cleme si se impinge tubul varnis peste portiunea de conductor dezizolat (fig. 35). Conexiunea in clema se executa slabindu-se surubul de strangere a conductorului in contact, fixandu-se conductorul (cositorit) in contact si strangandu-se la loc surubul clemei. Pe eticheta clemei se noteaza cu creion chimic destinatia legaturii ce s-a executat. Asemanator se procedeaza cu cablurile parcurse de curenti pana la 100 A, cu deosebirea ca se indeparteaza straturile suplimentare de protectie pe o lungime care sa permita manevrarea usoara a conductelor rezultate din cablu. In locul de ramificare a conductelor cablul se fasoneaza asa cum s-a aratat anterior. Conductele si cablurile parcurse de curenti mai mari de 100 A se prevad la capete cu papuci de legatura.
Fixarea papucilor se poate face la rece, prin presare, sau la cald, cu material ajutator in stare topita.
Fixarea papucilor la rece se poate face atat la canductoarele de cupru cat si la cele de aluminiu. Pentru aceasta se utilizeaza un dispozitiv hidraulic, actionat cu mana, cu care se strange conductorul intre tecile papucului. Fixarea papucilor la cald (lipirea) se face in mod diferit la conductoarele de cupru fata de cele de aluminiu. Conductorul de cupru dupa ce a fost dezizolat se curata de oxid cu o lama ascutita. Apoi se introduce in pasta pentru decapare.
Suprafata interioara a papucului se curata cu o pila rotunda dupa care se unge cu pasta de lipit. Se introduce conductorul in papuc si se fixeaza un snur de azbest la capatul catre izolatia conductei. Urmeaza o preincalzire a papucului (cu lampa cu benzina) dupa care se toarna aliajul de lipit (65% staniu, 35% zinc). Dupa racire snurul de azbest se scoate, iar portiunea respectiva se izoleaza cu banda in cateva straturi.
Conductorul de aluminiu, inainte de a se introduce in papuc pentru lipire, se metalizeaza. Conductorul masiv se curata cu peria de sarma se inlatura pilitura cu o pensula, se incalzaste pana la 300°C si se acopera toata suprafata cu materialul de lipire. Daca conductorul este multifilar operatia se executa pentru fiecare fir in parte (fig. 36). Numai dupa aceea se trece la lipirea propriu-zisa care decurge la fel ca pentru conductoarele de cupru.
Dupa ce s-au efectuat legaturile la toate tablourile electrice se trece la executarea legaturilor la pamant. Se verifica daca receptoarele sunt corect legate la nulul de protectie. Se executa apoi legaturile la reteaua generala de legare la pamant. Aceste legaturi se executa aparent pe elementele de constructii din platbanda de 20 x 3 mm² din otel zincat. Fixarea se face cu bratari sau pe console ca in cazul tuburilor de protectie. Legatura la reteaua generala de legare la pamant (o platbanda din otel zincat de 25 x 4 mm²) se face prin sudare sau prin prindere cu surub si piulita. Reteaua generala de legare la pamant se leaga la priza de pamant in doua sau mai multe puncte. Pe fiecare dintre aceste legaturi se afla o piesa de separatie montata ca in figurile 32 si 34. Se verifica ca piesele de separatie sa nu fie desfacute.
Fig. 35 Sir de cleme cu legaturile efectuate : 1- sina support ; 2- conector (clema) ;
3- locasul contactului electric ; 4- conducta ; 5- surub de fixare a conductorului ;6- tub varnis; 7- eticheta.
Fig. 36 Conducta multifilara din aluminiu cu sectiunea de 120mm², desfacuta pentru metalizare.
La proiectarea si executarea instalatiilor electrice interioare pentru iluminat normal si
prize se va tine seama de urmatoarele aspecte:
- circuitele pentru iluminat vor fi separate de circuitele de prize;
- se admit doze centralizate comune pentru circuitele de iluminat, prize, comenzisi
semnalizari numai daca aceste circuite functioneaza la aceeiasi tensiune;
- se prevad circuite monofazate de iluminat pentru o putere totala instalata de maxim 3
kW si circuite trifazate pentru o putere totala instalata de maxim 8 kW;
- numarul total de corpuri de iluminat pe faza nu va depasi 30;
- aparatele de conectare folosite pentru circuitele electrice ale lampilor fluorescente vor
avea un curent nominal de minim 10 A.
- corpurile de alimentat se vor alimenta intre faza si nul; la partea filetata a duliei lampii
se va lega conducta nul, iar la borna de interior a duliei se va lega conducta de faza trecuta
prin intrerupator;
- circuitele pentru prizele de utilizare generala vor fi incarcate cu maxim 15 prize simple
sau duble;
- intrerupatoarele, comutatoarele si butoanele pentru iluminat se vor lega numai pe
conducte de faza; inaltimea de montare va fi de 1,5 m de la nivelul pardoselii finite;
- prizele se vor monta la urmatoarele inaltimide la pardoseala finita:
a) la 1,2 m in incaperi pentru bai, grupuri sanitare;
b) peste 0,2 m in alte incaperi.
Intreruptoarele, comutatoarele si prizele se vor monta la minim 0,8 m de la elementele
metalice in legatura cu pamantul.
Corpurile de iluminat de orice tip vor fi alimentate numai intre faza si nul.
Dimensionarea circuitelor si coloanelor de iluminat si forta
Scop: alegerea in mod optim a sectiunii conductoarelor, a aparatelor de conectare si a celor de protectie astfel incat sa se satisfaca conditiile de stabilitate termica in regim permanent si de scurta durata la pornire, a receptorului sau grupului de receptoare electrice care trebuie alimentate.
Pasul 1. Curentul de calcul
- circuit receptor
unde
Ic - curentul de calcul
kI - coeficient de incarcare
PN - puterea nominala
h - randamentul
cosj - factorul de putere
U ' = Uf tensiunea de faza pentru receptoare monofazate
U ' = Ul tensiunea de linie pentru receptoarele bifazate
pentru receptoare trifazate
- circuit utilaj (trifazat)
unde
Pc - puterea ceruta
suma puterilor instalate pentru fiecare circuit afectate de coeficientul de cerere
Pasul 2. Curentul de pornire
IN - curentul nominal al motorului
Kp = 5 - 8 pentru motoare asincrone cu pornire directa
Kp = 1,7 - 2,7 pentru motoare cu pornire stea - triunghi
Kp = 1,1 - 1,3 pentru motoare cu pornire reostatica
Pasul 3. Curentul de varf
Ipmax - curentul de pornire al celui mai mare motor (receptor)
- suma curentilor de calcul mai putin circuitul cu Ipmax
Pasul 4. Alegerea sectiunii conductoarelor
curentul maxim admisibil al conductorului sa fie mai mare sau egal cu curentul de calcul si din tabelul 1 rezulta sectiunea conductorului.
Se verifica sectiunea conductorului (s) in regim de scurta durata la pornire:
jmaxadm=20 A/mm2 pentru conductoare din Al
jmaxadm=35 A/mm2 pentru conductoare din Cu
Tabelul 1
Sectiunea conductorului [mm2]
|
Ima [A] pentru cablu cu conductoare din :
|
Cu
|
Al
|
0,5
|
12
|
-
|
0,75
|
14
|
-
|
1
|
16
|
-
|
1,5
|
20
|
-
|
2,5
|
28
|
18
|
4
|
36
|
25
|
6
|
45
|
35
|
10
|
60
|
48
|
16
|
80
|
64
|
25
|
105
|
90
|
35
|
130
|
110
|
50
|
160
|
135
|
70
|
200
|
170
|
95
|
230
|
200
|
Pasul 5. Alegerea dispozitivelor de protectie
Solutia clasica este protectia la suprasarcina cu relee termice si la scurtcircuit cu sigurante fuzibile. Aceasta solutie se practica inca pe scara larga dar sunt si alte sisteme de protectie , electronice, presetabile, mult mai eficiente . Regulile dupa care se seteaza valorile acestor dispozitive sunt tot ca la cele clasice.
- La suprasarcina - relee termice-
IrT = IN
- La scurtcircuit - sigurante fuzibile-
INf >= Iv
- Verificarea (care asigura protectia coloanei sau circuitului)
INf <= 3 Imax adm = 3 jmax adm s
Pasul 6. Verificarea caderii de tensiune
Valorile caderilor de tensiune, in regim normal de functionare, fata de tensiunea nominala a retelei, trebuie sa fie de cel mult:
- cand alimentarea consumatorului se face din cofretul de bransament de joasa tensiune
- 3% pentru receptoarele din instalatiile de lumina
- 5% pentru restul receptoarelor
- cand alimentarea consumatorului se face din transformatorul sau centrala proprie
- 8% pentru receptoarele din instalatiile de lumina
- 10% pentru restul receptoarelor
- caderea de tensiune la pornire: max 12%
unde:
[1/Wm] conductivitatea conductoarelor alese
Un [V] tensiunea de linie nominala
Pk [W] puterea transportata pe tronsonul k
lk [m] lungimea tronsonului k
sk [m2] sectiunea conductorului de faza pe tronsonul k
1. Trasarea pe perete a locului viitoarei instalatii electrice cu stabilirea locurilor de intrerupator, priza, doze de ramificatie, etc.
Se stabilesc locurile pentru prize, intrerupatoare, corpuri de iluminat, tabloul general, in functie de preferintele proprietarului si respectind regulile de montare ale acestora, sau se respecta proiectul existent.
Tuburile si tevile se instaleaza pe trasee verticale si/sau orizontale. Nu se admit trasee oblice decat in cazuri speciale (ex. casa scarilor).
2. Executarea trecerilor prin pereti.
Se realizeaza prin perforarea acestora cu ajutorul unui burghiu cu diametrul mai mare sau egal cu cel al tubului PVC de trecere. Daca peretele este din caramida sau alte materiale nu foarte dure, se poate folosi o teava crenelata si ciocanul
3. Realizarea coturilor din PVC (daca este cazul).
La instalatiile aparente se recomanda folosirea coturilor din PVC, care pot fi realizate din bucati de tub PVC prin incalzire cu o lampa cu gaz sau cu benzina si, cu oarecare indemanare, se curbeaza la unghiul dorit. Se realizeaza mufarea pieselor (tronsoane de tuburi si coturi) prin acelasi procedeu de incalzire si modelare.
La celelalte tipuri de instalatii se pot folosi tuburi flexibile atat pentru realizarea coturilor cit si pentru realizarea traseelor drepte.
4. Practicarea canalelor pentru circuite si a locurilor pentru doze (de ramificatie si de aparat) in tencuiala.
Se realizeaza in modul clasic cu dalta si ciocanul, respectand dimensiunile tuburilor si dozelor.
De asemenea se pot realiza folosind unelte mai evoluate; polizor unghiular, masina de gaurit cu percutie, freze speciale etc.
5. Montarea sectiunilor de tub, cu conductoarele introduse, a dozelor si fixarea lor.
1. Se masoara traseul care urmeaza a fi executat (intre doze), pe canalul din tencuiala.
2. Se sectioneaza din tubul flexibil o bucata de lungime determinata la punctul 1 sau se construieste acea sectiune din tub PVC si coturi PVC (daca este cazul).
3. Se introduc conductoarele (in numar corespunzator) de lungime egala cu cea a tubului plus 20 cm la fiecare capat.
4. Se fixeaza aceste tuburi in canalul dintre cele doua doze cu ajutorul unor prize din gips.
5. Se fixeaza dozele in locasurile din tencuiala tot cu gips. Capetele tubului trebuie saajunga pana in doza (pentru ca inlocuirea ulterioara a conductoarelor sa se faca cu usurinta).
6. Realizarea legaturilor in dozele de ramificatie.
1. Se scurteaza toate conductoarele la 15 - 20 cm astfel incat sa fie egale.
2. Se dezizoleaza toate conductoarele pe o portiune de 5 - 6 cm, avand grija sa nu se ciupeasca conductorul.
3. Se realizeaza legaturile prin rasucirea cu patentul a celor 2,3 max 4 conductoare (din Cu) care urmeaza sa faca contact electric.
Legaturile se pot executa cu ajutorul clemelor de legatura.
Legaturile pentru imbinari sau derivatii intre conductoarele din cupru se fac prin rasucire si matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule speciale. Legaturile conductoarelor din cupru executate prin rasucire si matisare trebuie sa aiba minim 10 spire, o lungime a legaturii egala cu 10 ori diametrul conductorului dar de cel putin 2 cm si se cositoresc.
Legaturile pentru imbinari sau derivatii intre conductoarele din aluminiu se fac prin cleme speciale cu suprafete de strangere striate si elemente elastice. Se interzice executarea legaturilor electrice prin simpla rasucire.
Legaturile intre conductoare de cupru si conductoare de aluminiu se fac prin cleme speciale (cupal).
In ambele cazuri trebuie sa se realizeze un contact electric bun cu o rezistenta electrica de contact cat mai mica, astfel incat sa se evite incalzirea acestora in sarcina.
In capitolul scheme utile sunt prezentate cele mai reprezentative situatii particulare ale unei instalatii electrice si conexiunile necesare.
4. Se formeaza capetele (se taie drept) si se izoleaza cu doua straturi de banda de izolat (daca nu se folosesc cleme).
7. Montarea aparatelor si receptoarelor (intrerupatoare, prize, corpuri de iluminat, tablou general etc.)
Aparatele de obicei au borne de legatura.
1. La cele cu doua borne (intrerupator simplu, priza fara contact de protectie, lustra simpla etc.) ; doua borne - doua fire - fara comentarii.
2. La aparatele cu trei borne
- la prize cu contact de protectie acesta se leaga la conductorul de protectie (impamantare) al instalatiei care este de culoare verde-galben. Celelalte doua borne (asezate simetric) se vor conecta la firul de faza si respectiv de nul.
- la intrerupatoare duble, lustre cu comanda dubla, etc. trebuie identificata borna comuna (cu ohmetrul) dupa care se conecteaza ca in schema.
Prinderea aparatelor si a receptoarelor trebuie sa fie realizata corespunzator folosindu-se dispozitivele de prindere aflate in dotarea fiecarui aparat.
Se monteaza toate capacele si aparatorile de protectie.
Executarea legaturilor la tablourile electrice
si priza de pamant
Aceste lucrari se fac dupa ce toate receptoarele electrice au fost montate. Executarea legaturilor electrice la tablouri consta in pregatirea capetelor conductelor si apoi conectarea lor la sirul de cleme.
Cu conductele parcurse de curenti pana la 100 A se procedeaza astfel : se dezizoleaza conductoarele pe 1– 1,5 cm, se curata de stratul de oxid, se cositorec prin introducerea in cositor topit, se introduce pe conductor un tub varnis (de acelasi diametru) de 1,5– 2,5cm, se executa conexiunea in cleme si se impinge tubul varnis peste portiunea de conductor dezizolat (fig. 35). Conexiunea in clema se executa slabindu-se surubul de strangere a conductorului in contact, fixandu-se conductorul (cositorit) in contact si strangandu-se la loc surubul clemei. Pe eticheta clemei se noteaza cu creion chimic destinatia legaturii ce s-a executat. Asemanator se procedeaza cu cablurile parcurse de curenti pana la 100 A, cu deosebirea ca se indeparteaza straturile suplimentare de protectie pe o lungime care sa permita manevrarea usoara a conductelor rezultate din cablu. In locul de ramificare a conductelor cablul se fasoneaza asa cum s-a aratat anterior. Conductele si cablurile parcurse de curenti mai mari de 100 A se prevad la capete cu papuci de legatura.
Fixarea papucilor se poate face la rece, prin presare, sau la cald, cu material ajutator in stare topita.
Fixarea papucilor la rece se poate face atat la canductoarele de cupru cat si la cele de aluminiu. Pentru aceasta se utilizeaza un dispozitiv hidraulic, actionat cu mana, cu care se strange conductorul intre tecile papucului. Fixarea papucilor la cald (lipirea) se face in mod diferit la conductoarele de cupru fata de cele de aluminiu. Conductorul de cupru dupa ce a fost dezizolat se curata de oxid cu o lama ascutita. Apoi se introduce in pasta pentru decapare.
Suprafata interioara a papucului se curata cu o pila rotunda dupa care se unge cu pasta de lipit. Se introduce conductorul in papuc si se fixeaza un snur de azbest la capatul catre izolatia conductei. Urmeaza o preincalzire a papucului (cu lampa cu benzina) dupa care se toarna aliajul de lipit (65% staniu, 35% zinc). Dupa racire snurul de azbest se scoate, iar portiunea respectiva se izoleaza cu banda in cateva straturi.
Conductorul de aluminiu, inainte de a se introduce in papuc pentru lipire, se metalizeaza. Conductorul masiv se curata cu peria de sarma se inlatura pilitura cu o pensula, se incalzaste pana la 300°C si se acopera toata suprafata cu materialul de lipire. Daca conductorul este multifilar operatia se executa pentru fiecare fir in parte (fig. 36). Numai dupa aceea se trece la lipirea propriu-zisa care decurge la fel ca pentru conductoarele de cupru.
Dupa ce s-au efectuat legaturile la toate tablourile electrice se trece la executarea legaturilor la pamant. Se verifica daca receptoarele sunt corect legate la nulul de protectie. Se executa apoi legaturile la reteaua generala de legare la pamant. Aceste legaturi se executa aparent pe elementele de constructii din platbanda de 20 x 3 mm² din otel zincat. Fixarea se face cu bratari sau pe console ca in cazul tuburilor de protectie. Legatura la reteaua generala de legare la pamant (o platbanda din otel zincat de 25 x 4 mm²) se face prin sudare sau prin prindere cu surub si piulita. Reteaua generala de legare la pamant se leaga la priza de pamant in doua sau mai multe puncte. Pe fiecare dintre aceste legaturi se afla o piesa de separatie montata ca in figurile 32 si 34. Se verifica ca piesele de separatie sa nu fie desfacute.
Fig. 35 Sir de cleme cu legaturile efectuate : 1- sina support ; 2- conector (clema) ;
3- locasul contactului electric ; 4- conducta ; 5- surub de fixare a conductorului ;6- tub varnis; 7- eticheta.
Fig. 36 Conducta multifilara din aluminiu cu sectiunea de 120mm², desfacuta pentru metalizare.
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLnZDeQiOd7xxBkepztQIRqRYE4F0yE55v6IY2cHtZq1lDV1VfY4NB44gSSLAm8XDUxuqUmcxuOnuGP5YiOe-VoIVD0aArRZTCduz9v1_nrHhdSeZtRn_R-0N3p9Mu_J36pRlw2UMpQ7zV/s72-c/3.png
- topirea sigurantei fuzibile datorita unui scurtcircuit. Patronul sigurantei fuzibile se inlocuieste numai dupa ce este inlaturata cauza care a provocat topirea. Pentru aceasta, se urmareste traseul circuitului electric, cautandu-se locul unde s-aprodus scurtcircuitul. Se reface legatura electrica, se schimba siguranta fuzibila si se repune sub tensiune. De cele mai multe ori, scurtcircuitul are loc chiar la bornele receptorului, datorita desprinderii uneia dintre legaturi ;
